Cana TDSM si povestea ei

Aveam deja vreo 2 ani de cand ascultam (mult) Pink Floyd si era ziua aniversarii noastre. Eram la munte si am asteptat intreaga zi pentru a ne da cadourile (intotdeauna le desfacem in momente de relaxare deplina pentru a le savura).

Tin minte ca am ales sa creez un buchet mic de bomboane Bucuria si eram tare incantata de cadou, fiind facut cu inima, asa ca l-am oferit cu incredere si dragoste. Am primit de la el doua cadouri : un set de bete de tobe si…cana Pink Floyd, fata de care m-am atasat.

Ma simteam asa de bine avand cana in mana, la birou, si mergand sa imi fac un ceai sau sa imi iau apa. Eram la brat cu ea, cum ar veni. Bine, ce-i drept eram intr-o perioada in care voiam sa imi tapetez intreg despartitorul dintre masa mea si a colegului din fata cu un poster The Dark Side of the Moon, asa ca se explica emotia. Dupa o scurta perioada am renuntat la idee pentru ca era mult prea … cumva.

Am spart-o la un moment dat in fix trei bucati si imi parea foarte rau. Am luat-o acasa unde a stat vreo 4 luni in cutia ei, supravietuind perioadei in care am renovat toata casa (dificil). Dupa ce a mai stat o perioada sparta, mi-am adunat toata energia si puterea si am lipit-o cu superglue. Nu a fost o operatiune foarte ingrijita si in urma ei m-am ales cu urme uscate de solutie pe cana negru mat. Noroc cu inteligenta divina care s-a pogorat in mintea mea si am vopsit-o cu vopsea negru mat :D. Victorieee!

Arata ca si noua, in imaginea din acest articol, si are un loc special in inima mea si in colectia de chestii Pink Floyd.