La ecografia de confirmare a sarcinii, gandacelul avea 0.37 cm si ii batea inima cu 130 bpm. Nu imi venea sa cred. Era absolut minuscul si ma miram de minunea care se intampla si de faptul ca la nici 6 saptamani ii batea inima (!). Poata sa para … logic, dar cand asisti la o asa minune precum este conceptia si sarcina, simti intr-adevar ca este un lucru fantastic.
Era o zi de vineri, iar ecografia am facut-o dimineata. Aveam 5 saptamani si 5 zile si nu planuiam sa anunt asa de devreme angajatorul. In acea zi chiar m-am intalnit cu sefa departamentului de resurse umane, am vorbit cu ea, pentru ca la sfarsitul programului sa ii dau vestea. Cum s-a intamplat asta si de ce asa de devreme?
Proiectul meu era unul foarte incarcat, si nu era usor nici pentru mine, nici pentru colega mea (si pentru nimeni din echipa). In acea vineri, a avut o zi tare proasta, iar la sfarsitul programului mi-a zis foarte nervoasa ca nu mai poate si ca va cere sa fie mutata de pe proiect. In acel moment m-am panicat pentru ca stiam ca mi-ar fi foarte greu daca as ramane singura, urmand ca apoi sa predau complet proiectul si sa intru in concediul de maternitate. Asa ca m-am gandit ca ar trebui sa anunt acum angajatorul, si colega mea sa ramana pe proiect macar pana cand intru in concediu.
Asa ca in acea vineri, la 5.30, am dat vestea la 3 din 4 manageri. Imi aduc aminte si acum ziua respectiva, si, bineinteles, panica pe care am simtit-o gandindu-ma ca va trebui sa tin singura proiectul. Imi aduc aminte totul: hartia de confirmare a sarcinii (pe care am lasat-o la resurse umane in original), locul in care am vorbit cu managerii mei, vremea de afara (o zi superba de toamna, cu cer senin)…
Hiper-responsabilitatea mea mi-a indus stari anxioase legate de cum va gestiona angajatorul plecarea mea din firma, si ma simteam usor vinovata pentru efectele pe care le producea aceasta veste. Of! Unele lucruri chiar nu sunt personale, adica ar fi cam aiurea daca angajatorul meu ar fi luat vestea la modul personal. Dar, asa gandeam la momentul respectiv. Norocul meu a fost ca am avut parte de multa intelegere, iar vestea a fost primita cu multa bucurie 😀 .
My vision of life 
Leave a Reply