Cum a inceput totul

Pana acum 1 an si ceva, doar gandul la copii ma facea sa intru in panica. O data pentru ca vazand tot ce este in jurul meu si cat de multe exemple negative sunt, intram in panica. Eu nu voiam sa ajung asa. “Nu vreau sa ajung asa” a fost foarte mult timp laitmotivul meu, modul in care imi comunicam panica pe care o simteam cand imi dadeam seama ca o anumita situatie imi poate aduce anxietate. Pe atunci nu aveam niciun fel de reper, nu aveam modele sanatoase de stil de viata si de persoane si tot ce stiam era ca nu vreau sa ajung asa. Nu stiam cum vreau sa fiu eu sau viata mea, dar stiam ca nu asa. Mult timp mi-a trebuit pentru a depasi acest stadiu. In al doilea rand, imi producea panica pentru ca eu sunt introvert si am nevoie de timp si spatiu pentru mine si cumva aceasta nevoie intra in conflict cu dorinta de a fi mama. Imi dau seama acum ca eu abia ma puteam duce pe mine, dar pai sa mai am grija de un mititel.

Treptat am evoluat si anul trecut am decis ca sunt pregatita pentru a face acest pas. Desi eram intr-un context profesional dificil in care eram stresata, avand un proiect foarte complex si cu un program incarcat, Dumnezeu a facut sa raman insarcinata dupa 3 luni de la luarea deciziei. Era primul an de pandemie, iar vacanta in Grecia s-a amanat din Iunie pentru Septembrie deoarece voiam sa profitam de ocazie si sa nu o lasam sa scape (ulterior asta a devenit un principiu de viata).

In vacanta am tot asteptat sa-mi vina menstruatia. Zilele treceau, iar eu incercam sa raman calma si sa nu ma entuziasmez degeaba, prea devreme. Aveam simptome, dar la fel de bine le-am avut si in trecut, deci nu insemna neaparat ceva. Si iata ca ne intoarcem si din vacanta, si eu tot asteptam. Nici nu voiam sa fac testul ca sa fiu dezamagita, dar dupa o saptamana de interziere am decis sa il fac si a iesit pozitiv 😀 . Am sarit amandoi de bucurie in sus si a fost minunat. Acum cand scriu aceste randuri imi aduc aminte cu iubire de acele momente, in care incepea o perioada noua. Eram tare bucuroasa, iar cand ma gandesc la acea vacanta in Grecia si-mi dau seama ca atunci eram insarcinata cu micutul meu, sunt nostalgica si plina de iubire. A fost un sentiment minunat.

Photo by Marek Piwnicki from Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: