Cand viata este prea pretioasa

Cand viata este prea pretioasa, tinzi sa o ocrotesti atat de mult si sa ai atat de multa grija sa nu gresesti, incat nu te mai bucuri de ea. Daca multi oameni realizeaza mai tarziu cat de pretioasa este viata, la mine a fost diferit. Fiind de mica o persoana foarte constiincioasa si atenta, aveam asa de multa grija la ceea ce fac si exercitam un control asa de mare, incat de multe ori nu ma mai puteam bucura.

Mai tarziu am invatat ca viata nu este ca o figurina de sticla in forma unei balerine – rigida, imobila, frumoasa, dar pe care nu poti decat sa o pui in raft si sa o privesti. Nu poti interactiona prea mult cu ea pentru ca se sparge.

Nu exista a gresi. Sau, mai bine zis, exista a gresi doar intr-o viziune a vietii ingusta. Cum poti sa afli ce este potrivit pentru tine daca nu interactionezi cu viata si afli? Cum stii ca iti place ceva daca nu ai incercat o alta varianta a acelui ceva, dar care nu ti-a placut? Exista doar interactiune si din interactiune, sigur, tragem concluzii.

A fost bine, a fost rau? Este corect, este gresit? Putem sa le intoarcem in mintea noastra pe toate partile pana sa decidem intr-un final sa experimentam, sa dam o sansa si sa vedem ce se intampla. Atat ca aceasta perspectiva se castiga de multe ori. Unora le sta in fire sa experimenteze mai mult, cu mai mult curaj, altora nu. Si este asa cum este. Poate exista un moment de la care decidem sa dam sanse. La mine acel moment a venit dupa ce mi-am pierdut copilul la 34 de saptamani de sarcina. Si am decis sa dau sanse pentru ca nu mai am ce sa pierd mai mult decat atat si atunci nu mai stau sa-mi irosesc energia gandindu-ma si gasind solutia ideala de la inceput.

Si imi aduc aminte de oamenii pe care ii admir si cum aspiram sa fiu ca ei. Acum aflu ca pentru a ajunge asa cum sunt, au trecut prin greutati, iar ele i-au calit. Sigur, nu este placut sa-ti tolerezi emotiile de tot soiul cand te afli intr-o situatie de viata dificila. Insa aparent aceasta este calea 🙂 .

Photo by Gustavo Tabosa from Pexels