Autobiografia Al Pacino – in dialog cu Lawrence Grobel

Aceasta este una dintre cartile si biografiile care mi-au placut cel mai mult. Am aflat despre ea de la o cunostinta din facultate si am imprumutat-o de la ea pe vremea cand cei trei actori ai mei preferati erau (impreuna) Al Pacino, Robert De Niro si Anthony Hopkins.

Al Pacino este unul dintre oamenii pe care ii apreciez foarte mult datorita modestiei lor si a sufletului curat. M-a inspirat foarte mult prin modul sau de a fi care, dupa parerea mea, este rezultatul dificultatilor prin care a trecut – caci, se pare, viata are o potential latent aparte de a te invata si slefui.

Cand am recitit-o a doua oara, cautam cu multa nerabdare un anumit pasaj din carte in care este intrebat de Larry (Lawrence Grobel) ce parere are despre un anumit actor care, inflacarat de iubire, i-a facut o declaratie de iubire proaspetei sale sotii, in mod public, la televiziune. M-a impresionat raspunsul lui lipsit de judecata, deschis si delicatetea de care a dat dovada. Si au fost multe cazuri in care a vorbit foarte placut despre diverse lucruri; este o placere sa il vezi, auzi si citesti. Am gasit si cateva pareri de-ale lui care mi-au validat modul in care gandesc, iar asta chiar mi-a oferit un sentiment placut.

Mai jos am extras cateva pasaje din carte, care mi-au placut foarte mult.

“A avut o scapare. Le avem cu totii cand si cand; doar ca nu se intampla, de obicei, inaintea camerei de filmat. Celebritatile au ocazia asta.”


“Larry: Iti faci des prieteni din lumea filmului?

Am devenit prieteni cu multi dintre cei cu care am lucrat: regizori, scenaristi, jurnalisti…

Oricine te ia in serios…

Da, asta-i. O mana de oameni. E ciudat cand propria ta fiica adolescenta se uita la tine si-si spune, in mintea ei, dar ii vezi asta in privire: “Chiar atat de tantalau e tata? Ei, asta e, ce sa-i faci?” “


“… Unii [actori mai tineri cu care a lucrat] ma inspira la anumite niveluri. Talentul lor, personalitatile, felul in care le merge mintea, implicarea, devotiunea – e interesant sa ma aflu prin preajma. Sunt sensibili si inteligenti; asadar, ramai cu ceva de pe urma lor. Imi plac foarte, foarte mult.”


“Cand eram cu Marlon [Brando], speram ca asta n-o sa-mi inhibe instinctele, fiindca eram teribil de impresionat de el. Asa ca te cenzurezi un pic. E un aspect al starii de nervozitate. Oamenii vor sa fie ei insisi, sa fie liberi, sa simta ca pot spune si face orice, si uneori se pot inhiba fiindca asteapta aprobare de la cineva pe care-l respecta si asta le poate afecta spontaneitatea.”


Aparent se mai gaseste doar second hand aici . Si eu am cumparat-o tot second hand pentru a o citi a doua oara si a o pastra si, sincer, as citi-o si a treia oara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: