Necondiționat…dar pana unde?

Pana acum ceva timp diverse notiuni despre viata si diverse valori erau vag definite si erau inconjurate de ceata, de confuzie. Nu deosebeam aproape deloc nuantele de gri intre ele, nu stiam sa le conturez, sa le explic, sa le argumentez. Stiam ca ceva este gresit, dar nu puteam sa-mi dau seama uneori de ce este gresit.

Asa s-a intamplat si la capitolul prietenie. Pe langa faptul ca aveam tendinta de a da energie in nestire, fara sa fie neaparat nevoie, cumva in mod inconstient gandeam ca acesta este standardul, regula. Ai prieteni, au nevoie de ajutor, ii ajuti oricum si oricat, fara conditii. Foarte tarziu, adica anul acesta, am realizat ca nu trebuie sa fie asa – si ca fiecare descopera ce il ajuta si ce nu. Am ajuns intr-o etapa in care mi-am dat seama ca nu mai vreau sa-mi folosesc energia oricum si sa o ofer in orice circumstanta. Si am ajuns sa definesc care sunt acele circumstante si care sunt exceptiile.

Asa am inceput sa ma detasez de acele relatii unde nu exista un schimb si asta pentru ca imi pasa si ma implic, si am tendinta de a da foarte mult, dar haideti sa avem si discernamanat si sa ne dam seama cum o dam si cui. In momentul in care vad intr-o perioada lunga de timp ca cealalta persoana nu ofera nimic si/ sau este 100% pasiva, acela este semnalul meu de a ma retrage din relatie. Este un semn ca nu merita sa imi ofer energia cuiva care doar asteapta sa primeasca.

La fel nu imi mai ofer energia persoanelor care se comporta ca o victima, care doar se plang de circumstante, nu fac nimic pentru a schimba (dimpotriva, iau decizii din ce in ce mai proaste), dar se vaita si cer sustinere din partea celorlalti. Este un mod necinstit fata de mine de a-mi folosi energia pentru ca pur si simplu o irosesc pe ceva ce nu merita. Cum zice Jordan Peterson, “Don’t cast pearls before swine” (Nu arunca perle porcinelor).

In acelasi timp, am invatat cum sa ii recunosc pe cei care merita sa le ofer cu inima si mana larga energia mea, chiar cand nici eu nu sunt pe roze. Sunt oamenii care sunt alaturi de tine atunci cand iti este cel mai greu, si fac asta chiar daca si ei au unele dificultati in viata lor. Oamenii aceia merita enorm, sunt recunoscatoare ca am astfel de oameni in viata mea si ca au ramas alaturi de mine cand eu eram cea care avea nevoie de sustinere. Si sper ca si eu sa fiu asa cum au fost ei cu mine.

Suna dur ce am scris mai sus? Ei bine, da, este dur. Dar cred ca si mai dur ar fi sa te trezesti la 40-50+ ani si sa-ti dai seama ca ti-ai irosit energia in viata altora, nu in propria ta viata. Acolo sa vedeti regrete. Cand iti dai seama ca puteai sa participi mai mult in viata ta. Nu este un sentiment placut, asa ca daca ar fi sa dau un sfat personal, izvorat din experienta mea, fiti foarte atenti unde va directionati energia…

Photo by Anwaar Ali on Unsplash