Cum am anuntat familia

Imediat ce am iesit din carantina, am scapat din casa si am iesit sa ne plimbam in Delta Neajlovului apoi in padurea Comana. Imi aduc aminte si acum ce zi superba a fost aceea, la fel si apusul soarelui, pentru care am alergat repede la masina, sa iesim din padure pentru a vedea uriasa minge de foc care se pregatea sa se faca nevazuta in urmatoarele minute. Un apus sangeriu si intens…

La ecografia de trimestru I, totul a iesit foarte bine. Doctora abia a reusit sa il vada cum trebuie pentru ca nu statea locului. La un moment dat s-a linistit si s-a pus in pozitie turceasca :)). Avea maini, picioare – chestiile astea se confirma… – avea toate cele 20 de degetele si am putut afla ca avem un baietel. Spre sfarsit, cand trebuia sa-l mai analizeze putin, s-a intors cu spatele si nu mai voia sa se clinteasca pentru a-l vedea si noi cum trebuie. Era tare scump.

Am plecat super fericiti de la ecografie, si ne-am facut poze cu aceasta avand in vedere ca am trecut cu bine hopul cel mare. Acum trebuia sa ne luam parintii si restul familiei la rand pentru a le da vestea.

Pe socrii mei i-am anuntat primii pentru ca urma sa mergem a doua zi la ei. A fost foarte amuzant. Noi incercam sa ii sugeram soacrei mele ca ar trebui sa se apuce de crosetat ciupicei, insa nu s-a prins din prima si tot insistam cu aceasta idee :)) . Am aflat mai tarziu ca se mira de ce tot insist, oare cred ca nu se simte bine si incercam sa ii dam de lucru pentru a-i gasi ocupatie de iarna? S-au bucurat enorm pentru veste – ei asteptau asta de foarte mult timp. In weekendul ala, sotul meu a facut un rand de pizza la cuptorul de lemne pe care tocmai il finalizase si a fost o reuniune de familie relaxata si nepretentioasa.

Parintii mei au fost anuntati apoi – caci trebuia sa astept sa ii gasesc pe amandoi acasa. Si la ei a fost foarte dragut pentru ca ne-am dus cu o sticla de vin la ei, facut de sotul meu, pentru a degusta. A fost destul de simplu pentru sotul meu sa le dea vestea intrebandu-i daca s-ar face de ras cu vinul la botez :)) . Au fost surprinsi ca eram deja in 14 saptamani, iar tata s-a emotionat foarte tare si nu si-a revenit in fire cam o saptamana. Pe fratele meu si cumnata mea i-am anuntat ultimii si nu am mai construit momentul pentru ca deja ne plictisisem sa inventam scenarii :)).

Acum, cand imi aduc aminte aceste momente, ma gandesc cu drag la minunea prin care am trecut, nu ca as fi avut probleme, ci pentru ca este un proces biologic uimitor acela al dezvoltarii bebelusului. Si abia astept sa retraiesc asta…

❤

Photo by Olya Kobruseva from Pexels