Asta cred ca este cheia.
Incepusem sa citesc o carte scrisa de un calugar buddhist. Pana la un anumit punct, eram de acord cu ce spunea – voi mai scrie despre asta – insa apoi a inceput sa vorbeasca despre teama de moarte pe care o simtim cu totii la un anumit nivel si pe care o evitam cat se poate de mult.
Ca si context, sunt predispusa sa ma compar cu ce scrie “la carte” iar inainte aveam tendinta sa ma fac conforma cartii (cum suna asta 😶 ). Citind aceasta carte, mie personal imi activa aceasta predispozitie asa ca dupa ce i-am mai dat o sansa, am decis intr-un final sa renunt la ea pentru ca nu mi se pare ancorat in realitatea umana sa prezinti si recomanzi niste standarde atat de ridicate.
Suntem oameni cu bucurii si probleme lumesti. Ne place placerea, nu ne place durerea. Ne place lauda, nu ne place critica. Ne place faima, nu ne place batjocura. Ne place castigul, nu ne place sa pierdem. A recomanda sa te detasezi de aceste lucruri pentru ca astfel sa nu mai suferi din cauza atasamentului fata de ele, din punctul meu de vedere inseamna a nega umanitatea omului. Personal mi se pare o abordare alb-negru si care da dovada de insuficienta compasiune si intelegere, ca sa merg un pic mai departe.
Cred ca atata timp cat pastram un echilibru intre aceste poluri opuse, este in regula. Astfel dam dovada de intelegere, de compasiune fata de noi insine si de dorintele si pornirile noastre omenesti. Asta inseamna sa le accepti, iar faptul ca cineva (exterior sau chiar noi insine) arata compasiune si ingaduinta fata de noi este un sentiment minunat pe care va doresc sa il experimentati. De aceea, compasiunea va schimba lumea.
Photo by Anna Shvets from Pexels
Leave a Reply