Pandemie, pandemie… ce sa zic. Ne-am obisnuit lucrand de acasa – slava Domnului, caci nu a fost asa de la inceput. Daca la inceput mi-a fost greu sa ma adaptez noii situatii, usor usor m-am adaptat mai ales ca urmare a faptului ca eram insarcinata, apoi ca ma intorsesem la birou intr-un anumit context, iar acum, in al patrulea val chiar imi place 😀 .
Toamna asta, in primele doua luni am cam stat pe langa casa. Zilele noastre aratau la fel: ziua lucram, iar dupa program ieseam afara sa ne plimbam, pe scurt. Saptamanile treceau fulgerator de repede. Acum era luni, acum era vineri. Aveam o vorba acum cativa ani: daca trece ziua de luni, trece si saptamana :)) .
Ulterior mi-am dat seama ca nu ne obliga nimeni sa stam pe langa casa chiar asa pentru ca, fiind vaccinati, puteam merge la restaurant, in mall, la teatru, la film s.a.m.d. Pentru ca trecerea timpului este ceva ce tine de perceptie (si care se poate modela!), am zis sa ne implicam in diverse activitati ca sa simulam o oarecare diversitate in contextul pandemiei. Asa am ajuns sa merg cateodata la birou sa lucrez de acolo, am mers sa vedem cateva filme, o piesa de teatru, am mers in mall si am devenit, astfel, mai mobili, mai activi, si ne simtim mental mai bine din acest punct de vedere.
De multi ori chiar este ceva ce putem face intr-o situatie data, iar asta e minunat. Nu suntem defapt intr-o colivie.
Photo by Alena Shekhovtcova from Pexels
Leave a Reply