Ce ti-e si cu limitele astea?

Mi-a venit in minte ideea asta despre limite. Ieri am inceput sa imi pun intrebari despre faptul ca am inceput (iar) sa fiu atenta la ce zic cui zic, lucru care nu m-a incantat. Credeam ca am depasit etapa in care imi cantaream fiecare cuvant ca nu cumva sa supar pe cineva – lucru pe care il faceam excesiv din cauza traumelor din copilarie. Dupa ce mi-am pus gandurile si preocuparile pe hartie, am realizat intr-un final ca gandesc prea mult si-mi caut probleme unde nu sunt si am abandonat lucrurile acolo. Daca ceva in interiorul meu o va lua pe aratura, voi simti asta si voi corecta apoi. Ce atata control (in avans)?

Totusi, pana sa ajung la aceasta concluzie, sotul meu mi-a spus : intr-o lume in care oamenii au inceput sa devina insensibili la ceilalti, i se pare o mare calitate sa fii empatic si sa fii atent la ceilalti (sa nu ii jignesti si etc.)

Da, am aceasta senzitivitate. Ceea ce spun il poate jigni pe celalalt? Sau e aiurea sa ii spun acum ceva anume? Si asta pentru ca iubesc oamenii in sufletul meu si nu vreau sa ii ranesc cumva (exagerez cu “ranesc”, dar intelegeti ideea). Ieri, sefa mea s-a intors la serviciu dupa cateva zile de vacanta si am abordat-o cu gandul de a o ruga sa trimita un anumit e-mail cand are putin timp. Cand mi-a zis ca a inceput ziua in forta, cu multe sedinte, mi-am dat seama ca nu e cazul sa mai vin si eu cu inca ceva. E-mailul oricum nu a fost trimis cand era programat, asa ca mai poate astepta doua zile.

Vedeti? Lucruri de genul asta. Avand in trecut in care nu imi prioritizam nevoile si le lasam deoparte uneori, as fi putut sa trec in “extrema” cealalta, in care zic ce vreau, oricand, oricum, oricui, dar ceva nu ma lasa. Mi se pare ca nu stau o secunda sa gandesc inainte, ci doar arunc asa chestii in afara. Inseamna ca fara sa imi dau seama, incalc spatiul si integritatea altcuiva daca nu sunt atenta la context. Sigur, celalalt poate sa zica “Nu” si, evident, nu am o problema, dar asta nu tine de mine, nu este sarcina mea. Sarcina mea este sa fiu un om placut, macar un pic atent la ceilalti – in general vorbesc, nu luati ad literam.

Deci totusi nu e aiurea sa fii un pic atent la contextul din jurul tau – ceva ce Jordan Peterson numeste sofisticare sociala (social sophistication). Sau… cum zice Roger Waters (Pink Floyd) in Breathe (Dark side of the moon): “Breathe, breathe in the air/ Don’t be afraid to care” (Respira, respira aerul/ Nu-ti fie teama sa-ti pese”.

O sa incerc sa nu exagerez totusi.

Photo by Lisa from Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: