Cand aveam vreo 19 ani, nu cunosteam cuvantul “greu”. Daca o situatie era (in mod obiectiv) dificila, nu ma izbeam mental de acest obstacol, ci era ca si cum nu ar fi fost nimic. Nu concepeam notiunea de “greu”, mai bine zis. Deci eram intr-un fel inconstienta, desi nu este un cuvant potrivit. Era ca si cum eram inca in neant si aproape nimic nu era definit in viata mea. E foarte interesant cum pot sa formulez aceste ganduri de la cap la coada si cum descopar si eu insami ce gandesc scriind.
Cateodata ma intrebam de ce trebuie sa existe dificultati, de ce exista “greul” ? Nu imi place – si nu stiu cui ii place. E frumos cand lucrurile merg relativ usor, cand iti ies. Dar se pare ca viata nu functioneaza asa, orice ar scrie unele carti.
Mi-am raspuns la aceasta intrebare recent: fara experientele pe care le categorisim ca fiind grele, nu am putea sa intelegem in mod empiric, practic greul si usorul. Am avea doar un concept mental, nu o experienta reala.
Da, uneori viata chiar este dificila, inclusiv pentru ca este total neasteptata uneori (in mod neplacut). Insa partea buna a lucrurilor este ca nu avem controlul asupra acelor lucruri. Putem sa facem doar ce tine de noi (iar uneori putem face surprinzator de putin). De ce spun partea buna? Pentru ca atunci nu are sens sa ne zbatem, sa ne luptam. Iei totul asa cum este, le accepti exact asa cum vin si nu mai simti rezistenta aia rezultata din faptul ca lucrurile nu sunt asa cum vrei. Si se simte eliberator sa nu mai simti rezistenta. Iti dai seama ca nu ai ce sa faci ca sa schimbi lucrurile. Insa ce este si mai interesant este ca de multe ori lucrurile se aranjeaza de la sine … fara sa facem noi ceva.
Este uluitor .
My vision of life 
Leave a Reply