3in1 – Lisabona – Sintra (ziua 4)

A venit si ziua 4 in Lisabona, zi pe care am alocat-o vizitarii orasului Sintra, aflat la mica distanta de Lisabona. Am luat trenul in acea dimineata si am ajuns in Gara din Sintra pe un cer innorat si o usoara ploaie. Am luat o cafea si apoi am pornit catre Palatul National Sintra. L-am admirat de aproape fara sa intram sa-l vizitam, am facut cateva poze, inclusiv pentru un alt turist (marocan) care calatorea singur. In acest timp, ploaia a reinceput asa ca ne-am adapostit pe culoarele sale exterioare. Vederea de jur imprejur era foarte frumoasa, puteai vedea jumatate de oras din punctul in care ne aflam, si peste tot erau parcuri si spatii verzi.

Am pornit apoi pe strada necirculata inconjurata de-a stanga si de-a drepta de copaci mari si vegetatie, indreptandu-ne spre Castelul Maur din Sintra . Am trecut printr-un fel de gradina botanica unde ne-am intalnit din nou cu Yasim, turistul marocan care ne-a rugat sa ii facem o poza, si a inceput sa ne povesteasca despre castelele din Sintra, istorie, mauri si altele. Din acel parc se putea vedea deasupra noastra Castelul Pena si pe masura ce ne apropiam de castel vedeam ruinele maure.

In poarta Castelului Maur ne-am facut poze apoi am inceput coborarea pe poteca ingusta. Yasim ne-a dat numarul lui de telefon si adresa de email ca sa il anuntam daca venim vreodata in Maroc, Marrakech – ceea ce am si facut dar nu ne-a raspuns 😦 . Toata interactiunea cu el a fost frumoasa si ne-a imbogatit pe amandoi. Asta este una dintre experientele memorabile din vacante – interactiunea cu oameni din alte culturi.

Mai departe am trecut pe langa Quinta da Regaleira in Sintra , o quinta (cladire mare situata deobicei intr-o zona rurala sau la marginimile unui oras) de la inceputul secolului 20, in stil neo-gotic, ale carei principale atractii sunt totusi gradinile din incinta sa. Noi l-am gasit inchis si doar l-am admirat de dincolo de zidul masiv. Foarte interesant sentimentul pe care mi l-a lasat, adica de bântuit, si asta din mai multe motive: era o zi innorata, era racoare, arhitectura neo-gotica si aspectul innegrit al cladirii. 😁

Am trecut apoi pe langa Jardins do Palácio de Seteais, unde, din nou, era inchis si am vazut doar de la distanta partea din fata a cladirii.

Urmatoarea pe lista era Gradina Botanica Monserrat doar ca era deja 18:43, se apropia noaptea (era sfarsitul lunii noiembrie). Am decis sa ne avantam si sa mergem in graba pana acolo. Era la cativa kilometri distanta, microbuzele nu veneau asa ca am zis sa mergem pe jos in pas de mars rapid. Vazand ca dureaza, am inceput sa alergam. Imi aduc si acum perfect aminte drumul acela care trecea ca printr-o padure. Nu a aparut nicio cladire de cand am pornit la drum, doar copaci imensi si muuulta vegetatie in jurul nostru. Tin minte cum ma uitam la copacii aceia si speram sa vad un sequoia 😀 . La un moment dat a inceput ploaia :)) , din nou, doar ca de data asta nu mai era doar o ploicica, ci chiar incepuse sa ne ude. La un moment dat a trecut pe langa noi un sir de 3 Volkswagen Beetles frumos colorate si cei din masina au scos mainile pe geam, ne-au salutat zgomotos incuranjandu-ne astfel in ceea ce faceam. A fost super tare :)) . Ne-a dat boost.

Cand am ajuns la intrarea din spage a Gradinii Botanice Monserrat, era deja apusul soarelui, semiintruneric in gradina si ne-am dat seama ca nu are niciun sens sa intram pentru ca nu aveam cum sa mai vedem nicio planta. Asa ca ne-am resemnat si ne-am dus in statia de microbuz care era chiar vizavi. Ne-am scos sendvisurile si am inceput sa mancam. Ploaia a inceput si mai tare atunci. Am avut mare noroc ca a venit un microbuz care ne-a dus inapoi in gara Rossio.

Cum mintile noastre nastrusnice inca nu se potolisera, ne-am gandit sa mergem in cel mai vestic punct al Europei, adica Cabo da Roca, o coasta inalta care da direct in Oceanul Atlantic si care este pe lista multor turisti care viziteaza Lisabona. Cand am ajuns in Rossio, pe o ploaie torentiala, am mers la ghiseul de bilete si am vorbit cu casiera. Aceasta, un pic transanta, dar realista, ne-a zis ca ce se facem la ora asta, pe ploaia asta in Cabo da Roca? Este intuneric bezna, n-o sa vedem nimic si mai si ploua … Asa ca, resemnati – pe buna dreptate- am facut cale intoarsa, am luat trenul si am plecat spre cazare.

In urmatoarea zi aveam avion catre Porto, dimineata la ora 8, asa ca trebuia sa incheiem rapid seara.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: