Saptamanile treceau si eu aratam la fel :)) . Si, sincer, imi doream sa nu iau mult in greutate, insa am luat vreo 2 kg inca din ultima parte a trimestrului 1. Doctora mi-a zis sa nu imi fac griji deoarece creste bebelusul. In sarcina, din pacate, am fost foarte stricta la capitolul mancare, si nu prea am mancat dulciuri obisnuite, doar ceva facut in casa, mai dietetic. Asta la recomandarea doctorei, care totusi se suprapunea pe fondul meu rigid.
La putin timp dupa ecografia de trimestrul 1, m-am trezit intr-o dimineata cu crampe uterine. Defapt crampele m-au trezit pe mine. Nu au trecut timp de vreo 5-6 ore si atunci i-am scris doctorei. M-a trimis direct la camera de garda. Acolo, la ecografia abdominala pe care mi-a facut-o am vazut cat de tare se zbenguia micutul. Efectiv sarea pe “peretii” uterului, in sus :)) . A zis ca lucrurile sunt in regula, dar mi-a marit doza de progesteron si am stat asa cam o luna, pana la sfarsitul lunii a 4-a.
La inceputul lunii decembrie a inceput sa se vada o burtica crescanda… Era asa de mica, iar eu eram asa slabuta incat ma mira si acum. Am continuat sa facem poze la fiecare saptamana si pe masura ce trecea timpul, burtica crestea si mie imi era din ce in ce mai drag.
Tot in luna decembrie, la unul dintre seturile lunare de analize, hemoglobina mea a ajuns la 8.8, ceea ce este putin avand in vedere ca minimul este 11.9. Am fost putin impacientata. Hematologul mi-a prescris niste suplimente, iar doctora doua perfuzii cu fier. Am si acum poza din fotoliu, cu perfuzia atarnata de un suport de pe perete, in timp ce eu lucram la laptop – ce sa fac atatea ore?!
Sunt frumoase calatoriile spre “destinatiile” dorite. Ele compun viata <3.
Photo by RODNAE Productions from Pexels
My vision of life 
Leave a Reply