3in1 – Bruxelles

A venit si ultima zi a vacantei, cand am decolat din Porto catre Bruxelles dimineata, ajungand acolo in jurul orei 14. O jumatate de zi a fost suficient pentru a vedea principalele atractii din acest oras.

Cand am ajuns in oras, cu trenul, la Statia Parlamentul European, era ATAT de frig, incat nu puteai sa stai cu mainile goale afara. Noi eram veniti de la ~17 grade ziua, obisnuiti cu putine straturi pe noi, iar cand am ajuns acolo, ne-am imbracat cu tot ce aveam prin ghiozdane. Tin minte ca aveam aparatul de fotografia in mana, numai ca nu mai puteam sa-l tin din cauza frigului si mi-am pus in maini niste sosete :|. Atat de frig era! Va dati seama, undeva mai in nordul Europei, luna decembrie…

Cautand sa mancam de pranz si observand ce scumpa este mancarea in Bruxelles, am intrat intr-un final intr-un magazin DelHaize si am cautat ceva bun daca se putea. Am ales un sendvis foarte bun cu branza de capra pe care l-am mancat inghetati in parcul din fata magazinului, impreuna cu un iaurt de baut, ambele de la frigider! Dupa ce ne-am potolit foamea, am avut noroc si am dat peste o piata de Craciun unde am gasit o supa fierbinte de linte care ne-a picat nemaipomenit :D. Am vizitat apoi cateva catedrale , printre care si Notre-Dame du Sablon, St. Michael’s Cathedral Basilica si Saint Jacques church at Coudenberg. Am trecut pe langa gradina Jardin Du Petit Sablon, Palatul Justitiei , Jardin du Mont des Arts unde se afla si statuia Regelui Albert I, Biblioteca Belgiei. Oamenii nu pareau la fel de inghetati ca noi totusi.

Era atmosfera de Craciun in oras pentru ca era inceputul lunii Decembrie, si acesta era decorat de sarbatoare, cu luminite si toate cele. Trecand prin Galeriile Regale Saint-Hubert, am ajuns la targul de Craciun care era amenajat in Piata Centala a orasului, Grand-Place de Bruxelles, in fata primariei. Era amenajata si scena Nasterii Domnului. Totul era frumos – daca facem exceptie de frigul pe care l-am indurat si care nu prea ne-a lasat sa ne bucuram de acea zi.

Fiind in Bruxelles, Belgia, una dintre tarile unde a fost facut in mod originar desertul numit waffles sau crรชpes, am vrut sa mancam si noi asa ca am cautat un loc unde putem servi. Nu am cautat prea mult, ce-i drept, si am gasit in apropierea targului o cofetarie cu traditie, unde se serveau la masa. Am dat pe una 9 sau 10 euro :O . A fost bunicica si oricum, macar ne-am mai incalzit. Cand am iesit apoi afara si am vazut ca daca le luam din alt loc, nu din centru, erau de 2 ori mai ieftine, mi-a parut rau, dar … ๐Ÿ˜€ .

Am ajuns si la hotelul unde stateam, pentru ca de data asta am avut un hotel :D. Tipul de la receptie era roman si am schimbat cateva vorbe cu el, intrebandu-l cat de devreme se deschide receptia de dimineata intrucat plecam devreme. Printre altele ne-a intrebat de pe ce aeroport plecam si noi am zis de Aeroportul Bruxelles. S-a bucurat, caci cel de-al doilea era la o distanta de 50km de oras si acolo ajungeam cu trenul. Cu acestea ne-am retras in camera, unde am facut un luuuung dus fierbinte amandoi, relaxati si bucurosi ca ajungem dimineata usor si repede la aeroport.

Dimineata ne suna ceasul la o ora relaxanta, in jur de ora 7 si, incet, ne facem toaleta si ne pregatim. Eram in baie cand il aud pe sotul meu zicand : “Micut, avem de pe Charleroi”. Google il notificase ca ar trebui sa plecam in acel moment ca sa ajungem la timp, si el era destul de confuz, stiind ca ajungem foarte repede la aeroport. Cand a deschis biletele si a vazut ca defapt nu era asa, am inghetat amandoi. “Strange tot si hai repede”.

Am intrat in panica. Am aruncat totul in ghiozdane si in sacosa, am fugit la receptie unde am lasat cheia si am mers alergand catre statia de tren care era foarte aproape. Disperati, la casierie incercam sa intrebam ce tren ajunge in Charleroi, dar foloseam putine cuvinte pentru ca nu stiam sa intrebam in franceza. Casiera nu intelegea asa ca am mers la alta casa, pe alt peron si intr-un final am reusit intr-un mod disperat sa cumparam biletele de tren si sa fugim pe peron.

Am urcat in tren si odata ce m-am asezat pe scaun, eu personal m-am relaxat. In acel moment nu mai puteam face nimic, trebuia sa asteptam sa ajungem la destinatie. Prin urmare, am putut sa si adorm. Problema (nu pentru mine, ci pentru sotul meu) era ca trenul mergea cu uluitoarea viteza de 40 km/h, extreeem de incet, iar sotul meu era ca ars. Nu intelegea cum eu pot sa dorm pe ghiozdan cand inaintam atat de incet. In fine, dupa o calatorie de o ora – atat a durat sa parcurgem 50 km cu trenul ๐Ÿ˜ – am coborat si am ajuns in statie. Alta problema era ca nu mai aveam deloc bani cash, iar pentru a ajunge la aeroport trebuia sa luam fie un autobuz fie un taxi. Din nou, disperati, am alergat catre un bancomat din gara sa scoatem bani. La vremea aceea, vizitasem orasul dupa atentatele care au avut loc, asa ca in multe locuri am vazut armata cu arme in mana, la fel si aici. Doi barbati inalti si zdraveni erau pe marginea culoarului cand noi am trecut alergand, iar cainele lor, un Maniloa, a sarit sa-l muste pe sotul meu. Fiind in mare viteza, n-a reusit, slava Domnului.

La bancomat, era un domn in fata noastra si Mada l-a intrebat in engleza daca poate sa il lase in fata pentru ca pierdem avionul. Saracul om nu a inteles, dar ne-a lasat fara rezistenta in fata. Avand banii cash, am alergat spre statia de autobuz in fata garii. Ajungi acolo, am asteptat 5 minute dupa ceas (era un ceas in statie) pana sa ne dam seama ca autobuzul care trecuse cu putin timp inainte sa ajungem in statie era cel care ne trebuia ๐Ÿ˜ฆ . Asa ca am decis sa luam un taxi.

Soferul taxiului a inteles ce voiam, a inteles ca pierdem avionul si a pornit la drum. La inceput mergea cam incet, asa ca sotul meu l-a mai rugat o data sa mearga ceva mai repede si pe autostrada pe care am intrat in scurt timp, a bagat omul o viteza de 100 + km/h :D. Odata ajunsi in parcarea aeroportului, i-a dat o bancnota de 50 euro, insa omul nu avea suficient sa ne dea restul, asa ca s-a dus la un alt sofer. Sotul meu deja se gandea ca o sa ne zica ca nu are sa ne dea rest deloc ๐Ÿ˜‚. La intoarcere, taximetristul ne-a dat corect restul si am luat-o la fuga. Tin minte si acum alergatura din parcare cand la un moment dat Mada mi-a zis sa arunc sacosa cu mancare pe care o aveam in mana, dar eu am refuzat sa fac asta ๐Ÿ˜.

In interiorul aeroportului, am pus repede bagajele pe banda rulanta, ne-am dat jos ce aveam metalic pe noi si aici deja am putut sa ne relaxam putin si am glumit. In trecut ne gandeam “Ma, cum naiba sa intarzii la aeroport? Cine intarzie la aeroport cand trebuie sa plece undeva? Cat sa fii de ametit?” Si glumeam ๐Ÿ˜‚. Uite ca se poate intampla! Doamne!

Restul detaliilor sincer nu mi le mai amintesc, deja eram in siguranta, dar tot ne grabeam destul de tare ca sa fim siguri. Am ajuns la poarta de unde ne imbarcam si am observat ca sunt doua curse, la porti aflate una langa alta (!), spre Bucuresti, ambele de la Wizz Air. Noi ne-am asezat la cea corecta, insa un pasager a incurcat portile si nu s-a imbarcat in avionul care trebuia ๐Ÿ™. Ce rau ne-a parut de saracul om…

Vacanta a fost cu peripetii, mai ales ultima zi, si asta este o confirmare a faptului ca banii cheltuiti in vacante sunt cei mai bine cheltuiti bani intrucat ne-au permit sa ne facem amintiri minunate, amintiri de viata <3.

Photo by Petar Starฤeviฤ‡ from Pexels

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: