Oglinda, oglinjoara, cine-i cea mai…rigida din tara?

(Eh, nu cea mai rigida, dar oricum)

Cum te apuci sa faci ceva, orice? Sa spunem, spre exemplu, sa pictezi un tablou cu elemente pe care nu le-ai pictat pana atunci. Iei pensula in mana si pictezi, nu?

Pai, nu.

Intai trebuie sa alegi hartia, pentru ca…nu poti sa consumi hartia 100% bumbac, care este scumpa, nu? O iei pe aia de celuloza si incepi sa te chinui cu ea.

Dupa care alegi un tutorial video care te invata cum sa manuiesti pensula pentru ca formele sa iasa naturale. Nu il alegi pe oricare. Nu… Stai si-l alegi pe cel mai potrivit.

Si incepi sa exersezi formele abia dupa ce te-ai epuizat deja de energie, nu mai ai chef sa faci nimic, dar mai storci putin din tine, ca doar incepusei cu entuziasm, nu? Planul ar fi fost sa exersezi formele pana ies si abiaaa aaaapoooi sa faci tabloul la care te gandeai. Pentru ca, nu-i asa, intai trebuie sa te pricepi sa pictezi niste elemente pentru a picta un tablou care le cuprinde, nu? Sa fii “perfect”.

😶

Si uite asa s-a dus naibii energia cu care ai plecat la drum. Te plictisesti de exersatul formelor si iti bagi picioarele si pana la urma nu ajungi sa faci nimic pentru ca te-ai sabotat cu perfectionismul si rigiditatea ta.

Faci asta de mii de ori, pentru ca face parte din felul tau de a fi, nu? Numai cand iti vine o idee buna, te gandesti la tot procesul (aproape identic cu cel de mai sus) si ajungi mental intr-un punct in care iti dai seama ca e prea mult de munca si asa ca nu-ti mai vine sa pornesti si nu pornesti pentru ca nu vrei sa te epuizezi 😕. Si nu se alege nimic din nicio initiativa pe care ai avut-o desi multe erau faine. Ta-daa. Minunat.

Daca ai noroc, ajungi intr-un punct in care pur si simplu te-ai plictisit sa treci prin acest proces de fiecare data cand vrei sa faci ceva pentru ca vrei sa iasa foarte bine, daca nu chiar perfect – sa faci ceva bine intr-un timp foarte scurt, in timp ce celor de la care te inspiri le-a luat mult mai mult timp sa ajunga acolo unde vezi tu… (Asta nu e deloc o reteta de succes. E o reteta despre cum sa nu faci nimic pana la urma pentru ca n-o sa-ti iasa repede bine). Revenind, daca ai noroc si:

  • fie ai facut asta de mii de ori pana ti s-a luat
  • fie te-ai epuizat de energie

ajungi sa-ti dai seama ca nu mai vrei sa faci lucrurile asa pentru ca e un consum si o risipa prea mari de energie si vrei doar sa duci si tu la indeplinire ceva fara sa te mai poticnesti in procesul rigid de pana acum 😪. Nota: daca nu ai noroc (si nu vine un moment de revelatie – care , apropo, nu stiu de unde vine…) o sa faci toata viata la fel 😥.

Morala: incepi de oriunde…

Ma duc sa pictez acel tablou…

Photo by Adam Lukomski on Unsplash

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: