Disciplina, disciplina…

Pai…n-o sa tin acum un discurs despre cat de importanta este disciplina de toate felurile. Este plin internetul de sfaturi despre cum sa fii mai disciplinat si nu am cu ce sa vin nou :)).

Din perspectiva unui om cu tendinte perfectioniste si inclinat spre rigiditate, pot spune doar ca e greu – iar eu sunt obisnuita cu disciplina. Creierul omului e construit sa te faca sa ramai in viata si nu are chef sa depuna efort de multe ori. Si totusi vin si spun ca e greu pentru ca implica un mare consum de energie. Si daca poate e mai usor sa te determini sa faci ceva, tind sa cred ca a nu face altceva e mai greu. E greu sa nu mananci fast food zilnic cand iti place atat de mult, e greu sa lasi telefonul din mana cand esti dependent de social media, si este greu sa nu te gandesti la fricile care iti macina interiorul – aici voiam sa ajung, la disciplina mentala.

Sa te afli intr-o situatie foarte delicata, chiar periculoasa, si sa fii nevoit cumva sa-ti gasesti si pastrezi linistea interioara parca sunt doua lucruri total opuse. Si totusi am folosit cuvantul “nevoit” pentru ca nu ajuta pe absolut nimeni sa te lasi inghitit de anxietate si trebuie sa gasesti o solutie pentru a ramane pe linia de plutire. Sa accepti ce simti, fara sa fugi de emotii. Asta e greu, n-o sa mint si n-o sa fac lucrurile sa para mai usoare. Cred ca ramane doar sa te abandonezi situatiei (daca nu ai cum s-o ocolesti) si sa accepti ce simti ca sa nu traiesti un calvar mai mare decat este deja. In final va trece…

Photo by Thao Le Hoang on Unsplash