Astăzi îmi sunt recunoscătoare mie…

…si lui Dumnezeu pentru ultimele 8 luni în care am stat în picioare în cele mai multe zile. Pentru fiecare data când m-am ridicat de jos după o zi încărcată emotional, în care simțeam ca ating o limita mentala. Slava Domnului ca aceste zile de “top” (ha, ha) au fost chiar puține, dar nu as numi asta noroc, ci mai degrabă efortul meu constant de a ma tine la suprafata, și in multe zile chiar pe barca 😂, servind o cafea buna. Iar asta, dragii mei, este rezultatul rezilientei pe care am fost fortata sa o dezvolt, pentru ca altfel as fi trait aceste luni foarte intens, într-un mod puternic negativ.

Una peste alta, a fost o combinație de rezilienta personala si intervenție divina, unde ultima a apărut sub forma medicilor care m-au urmarit de la inceput, a celor care au apărut pe parcurs, a sotului meu, a familiei și prietenilor care ne-au fost alături în aceasta perioada de izolare in 2-3 străduțe din capitala și fără de care perioada ar fi fost mai dificila și mai trista. Si în ultima instanta, a fetitei mele care a ales un moment perfect (adică ziua și ora …😶) pentru a se naște.

Totuși, în ultima instanta, ii mulțumesc Lui ca ne-a “tinut”… de fiecare data m-a auzit…


Si acum pot sa beau ce ceai vreau, sa ma plimb unde vreau, sa mananc doar ce vreau :)) – sotul meu va rade acum. Încă nu pot sa beau acel pahar de prosecco la care ma gândesc de luni bune, dar cred ca va veni și momentul acela.

Sa înceapă vacanta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: