Prima sarcina a fost usoara din toate punctele de vedere. Au fost cateva momente in care ne-am impacientat, insa nu a fost vorba de ceva iesit din comun. Asta a fost cand mi-a scazut hemoglobina la 8.8, cand m-am trezit din somn din cauza unor crampe uterine, cand bebelusul din burtica ramasese un pic in urma pe curba de crestere (aici ne-am agitat putin initial, insa doamna doctor a venit cu niste suplimente in intampinarea situatiei).
Simptomele din prima sarcina au fost cele clasice:
- oboseala mare (tin minte ca am adormit la un moment dat pe scaun, la o terasa unde luam masa 😂)
- sani umflati
- usoara stare de greata (chiar am poftit la castraveti in saramura si mancam cu pofta) care ma lasa sa mananc cu o oarecare placere doar iaurt cu paine prajita
- nevoia de somn (uneori si doua somnuri pe timp de zi si trezire la ore mai tarzii decat deobicei). Cu aceasta ocazie am binecuvantat perioada de pandemie prin care treceam pentru ca nu stiam cum as fi dus-o la capat daca as fi mers zilnic la birou.
- vedere in ceata, cateva episoade- cu ocazia asta am si redus programul de lucru la 6 ore.
- baby brain – imi aduc aminte ca la sfarsitul programului de lucru si asa redus, efectiv nu mai intelegeam ce mi se explica la serviciu 😐.
- din trimestrul doi ma trezeam noaptea si mancam si senzatia de foame era foarte accentuata.
- usoare ameteli, dar foarte rar.
Per total, nimic problematic, doar simptome obisnuite, care apareau rar – doar greata a durat cateva saptamani si oboseala, bineinteles.
A fost o sarcina in care m-am simtit foarte bine. Eram foarte fericita, lipsita de griji, indragostita de viata mea, mai ales cand puisorul incepuse sa se miste ♥. A fost o perioada foarte frumoasa din viata mea ♥.
Photo by Dominika Roseclay from Pexels: https://www.pexels.com/photo/pregnant-woman-wearing-white-dress-holding-her-stomach-1145994/
My vision of life 
Leave a Reply