Cum am traversat urmatoarea perioada – pe scurt

Recuperarea dupa prima cezariana a fost foarte grea si inceata. Nu ma puteam intoarce de pe-o parte pe alta in pat si nu ma puteam da jos singura. Abia mergeam. La psiholog am mers foarte repede, la vreo doua saptamani. Cu hormonii in toate directiile, uitandu-ma in urma, constat ca am facut fata in mod eroic la toata acea perioada.

Undeva in luna mai am plecat intr-o vacanta in vestul tarii la recomandarea psihoterapeutului care a considerat ca ne-ar putea ajuta mental si emotional. Asa am vazut Avrigul, Oradea, Timisoara, Cazanele Dunarii si Cascada Bigar (cu vreo 4 luni inainte sa se prabuseasca). Chiar ne-a ajutat mental sa nu stam in acelasi loc cu toate acele emotii.

La 6 saptamani post partum am putut sa alerg. Era mai mult un mers rapid, insa era minunat. La scurt timp mi-am facut si balayage-ul la care visam de vreo 4 ani (dar pe care nu l-am facut ca sa nu-mi stric parul din cauza decolorarii). Am mers la munte de aniversarea noastra si atunci chiar ma simteam foarte bine fizic, atat de bine incat am facut, fara sa ne propunem, un traseu de 18 km pe jos 😮. Ne-a prins ploaia pe munte (dupa ce ne-am grabit sa ajungem undeva la adapost pentru a nu mai fi in camp deschis) si ne-am adapostit sub niste copaci mari, unde nu ajungeau picaturile de ploaie 😁. A fost amuzant. Cu ocazia aniversarii am primit cadou o pereche de incaltaminte de alergat Hoka ♥. Mi-i doream foarte mult, insa nu eram dispusa sa dau atatia bani pe ei :)). Ii ador.

Imediat dupa ce ne-am intors de la munte, am plecat in Thassos. Era ultima vacanta mai lunga cu sotul meu inainte ca el sa se intoarca la serviciu. Nu am fost acolo pana acum si mi-a placut. Sigur, mi-ar fi placut si mai mult daca m-as fi simtit mai bine si as fi putut sa interactionez mai mult cu toate. Din punct de vedere emotional, eram praf, insa mergand in tot felul de locuri asta m-a ajutat sa iau pauze de la emotiile pe care le simteam. Marea m-a ajutat, alergatul, gatitul, soarele.

In tot acest timp dar si in lunile care au urmat, desi durerea era mare, am avut si momente bune in care am ras si ne-am bucurat de o chestie mica pe care o faceam. Mno, asta e😕 .

Photo by Nubia Navarro (nubikini) from Pexels: https://www.pexels.com/photo/selective-focus-photography-of-yellow-school-bus-die-cast-386009/