Ultima perioada inainte de intoarcerea la serviciu

Daca prima jumatate din luna iunie a trecut cu vacantele, din a doua jumatate am inceput sa mergem mai des la tara la socrii mei. Stateam cam o saptamana si ceva acolo, veneam pentru o saptamana acasa, apoi ne intorceam. In Bucuresti imi era mai greu pentru ca ma activam oriunde ma duceam asa ca ma ajuta sa merg si in alta parte.

La tara ma simteam bine. Multa natura, stat afara, soare, sport, mancare super sanatoasa, oameni buni. In principiu imi vedeam de ale mele, insa cand ma plictiseam de ele, ii mai ajutam pe socrii la mici treburi prin gradina. Oi fi eu fata de oras care spala vasele cu manusi, dar nu ma dau in laturi de la nimic. Am cules marar, fasole, am curatat bobul, usturoiul si ceapa, am taiat coditele de la fasolea verde cu o rapiditate cum soacra mea nu a vazut 😂 – ce sa faci, daca m-a pus mama la tot felul de treburi de care incercam sa scap cat mai repede? Cel mai tare a fost in toamna cand sotul meu a facut vinul. A trebuit sa desciorchinam vreo 600 kg de struguri, iar eu am fost cea mai rapida dintre cei care au ajutat 😂, mai rapida decat cei mai in varsta ca mine. Pe langa faptul ca am fost foarte mandra de mine, treburile astea facute cu mainile m-au si ancorat.

Undeva spre sfarsitul lunii iunie, facand ceva analiza, mi-am dat seama ca ma voi apropia de numarul maxim de zile de concediu pe an pe care le pot lua. Defapt, aceasta realitate m-a luat prin surprindere in timp ce eu imi facusem planul ca ma intorc la serviciu cand chiar sunt pregatita, undeva prin noiembrie mi-am zis eu. A fost ca un sut in fund care nu prea mi-a placut initial. M-am zbatut nitel sa mai obtin un concediu medical, am folosit zilele de concediu pe care le aveam si de care nu stiam pana la jumatatea lunii august cand aveam sa ma intorc la serviciu.

Ne-am mai dat voie sa mergem intr-o ultima vacanta inainte sa ma intorc la serviciu. Am mers din nou in Sunny Beach, Bulgaria. Am mai fost acolo in urma cu 6 ani si ne-a placut foarte mult. De data asta, statiunea nu ni s-a mai parut asa draguta ca atunci si, in plus, a devenit mult mai aglomerata. Nici macar nu am putut sa mai ajungem in Nessebar din cauza asta si peste tot unde mergeai, trebuia sa platesti parcare :(. Ne-a ridicat si masina la un moment dat pentru ca am parcat unde nu trebuia, desi nu era niciun semn de atentionare. Bine ca nu a fost mare taxa de eliberare a masinii. La restaurantul care ne-a placut acum sase ani era, si acolo, aglomerat. Mancarea a venit greu, o data ne-a gresit comanda dupa ce a fost adusa dupa o ora. Intr-un final am decis sa ne ridicam si sa plecam. Era 21.45, prea tarziu pentru a merge in alta parte sa mancam, fiind oricum infometati dupa aproape doua ore de asteptare. Asa ca ne-am dus la un supermarket, am cumparat niste crenvursti si i-am mancat in mod foarte elegant pe balconul camerei noastre cu vedere deasupra piscinei hotelului si a statiunii 😂. Eram si la dieta si cautam ceva corespunzator. N-o sa uitam niciodata asta.

Am plecat din aceasta ultima vacanta pe jumatate impacati, stiind ca oricum nu aveam cum sa mai prelungesc concediul pentru ca ar fi insemnat ca trebuie sa trec prin comisia de la CAS – doamne fereste. La jumatatea lunii august, pe 18, am reinceput serviciul si nu ma simteam pregatita…

Photo by Rachel Claire from Pexels: https://www.pexels.com/photo/faceless-person-resting-on-hammock-4577186/