La mila mintii

Pe langa faptul ca ma ajuta sa ma simt minunat, meditatia m-a ajutat foarte mult sa-mi observ comportamentul si activitatea mintii. Este foarte interesant sa-ti observi mintea… Am mai scris despre asta si cu alta ocazie (aici) iar acum as vrea sa continui, gandindu-ma ca astfel aduc lumina in ce face mintea noastra din noi :).

Sunt anumite activitati personale pe care vreau sa le fac in continuare pentru mine, chiar daca sunt mamica unei fetite (minunate 😀 ) de 7 saptamani. Ma simt de n ori mai bine cand sunt incarcata cu energie si pot sa ofer mai departe familiei mele – pentru ca sunt introvert si ma incarc stand singura. Prin urmare, treaba asta nu este o dorinta (adica ceva optional), este o nevoie emotionala si mentala primordiala pentru mine. Asa am grija de mine si sunt o versiune buna a mea.

In aceasta lumina, astazi tocmai s-a concretizat planul nostru de a avea un mic ajutor cu fetita si caminul nostru. Vecina de vizavi urmeaza sa ne fie alaturi cateva ore pe zi. Pana sa se definitiveze planul, ma treceau urmatoarele ganduri:

• Pe de-o parte ma gandeam ca , vai, o sa am sa ii dau de lucru doar 4 ore pe zi si ce face saraca femeie in restul timpului? Nota: In primul rand, nu este responsabilitatea mea ce face in restul timpului. Daca este interesata, va veni, daca nu, nu. Este responsabilitatea ei sa ma refuze daca ceea ce ii propun nu este bun pentru ea. Deci am facut din problema ei, problema mea. Bine ati revenit din nou, amintiri neplacute din copilarie :)).
• Pe de alta parte, ma gandeam ca, vai, dar ce o sa ii dau de lucru in astea 4 ore? Daca nu o sa am ce sa ii dau de facut? Wtf? Pai in primul rand nu ne doream noi de la bun inceput un mic ajutor si nu ne-am pus asa problema? Si mai apoi, nu ne faceam problema de la punctul anterior? :))
• Sotul meu a venit cu o alta speta: daca o sa lasam copilul prea mult (4 ore e prea mult?) cu bona si noi nu mai stam cu ea. Serios ca nici prin gand nu mi-a trecut ca asta as face :)). Nu vreau sa fug, vreau doar sa ma incarc putin si sa-mi faca altcineva treburile in casa.

Si…observand aceste fire de ganduri si , mai ales, contradictia dintre ele care imi dadeau stari de neliniste, am vazut. Frate, eu chiar sunt (sau as fi) la mila mintii mele si a continutului ei. Ce gandeste ea si ce emotii sunt atasate gandurilor, aia sunt si eu. Nu, nu vreau asta. Nu vreau sa ma identific cu aceasta activitate mentala disfunctionala – pentru ca asta face mintea daca te supui ei si nu esti tu stapanul.

Deci care este samanta situatie? Mi-am dorit de ceva timp sa am pe cineva care ma ajuta cateva ore. Acum iata ca s-a si intamplat (cumva de la sine). Punct. Sunt linistita si incerc sa ma las purtata de situatiile din viata fara sa-mi fac griji de cine stie ce scenarii. Pentru ca sunt scenarii imaginare. Si nu e ca am eu (sau noi toti) o problema. Asa functioneaza mintea, asta face ea, si este impersonala.

Sa fiti linistiti 🧘‍♀️.

Photo by Andrea Piacquadio from Pexels: https://www.pexels.com/photo/shocked-female-worker-in-modern-workplace-3791129/