O (alta) minune dumnezeiasca

Ca toate celelalte, asa-i?

Lunile treceau si eu traversam perioada care a urmat, rugandu-ma tot timpul sa am puterea de a-mi vedea cumnata inainte de a naste (care era de Mos Nicolae) pentru a putea confrunta ce se afla in interiorul meu. Il mai intrebam pe fratele meu periodic ce mai face, dar cam atat.

Usor, usor am inceput sa ma simt mai bine, am decis sa le scriu sa ne vedem. Am stabilit sa ne vedem pe 31 octombrie, duminica. In seara aia aveam emotii. Stiam ca vreau sa fac asta si ca am suficient curaj, dar nu puteam sa anticipez deloc cum va fi interactiunea. M-am lasat dusa de val.

Ne-am prezentat la ei cu un buchet simpatic de flori. Cand am intrat, ea era in bucatarie, cu spatele – intai ne-a intampinat fratele meu. Cand ea s-a intors cu fata la noi, am izbucnit amandoua in plans de bucurie si de iubire. Am imbratisat-o si le-am spus ca imi pare rau ca nu am putut sa vorbim si sa ne vedem pana atunci si ca le sunt recunoscatoare pentru intelegere. A fost vindecatoare seara respectiva ♥.Ne-a povestit cum se simte, avea o burtica fooarte mare (dar noi ne imaginam ca este si mai mare pana sa ne intalnim cu ea :)) ). Se simtea bine, fetitele din burtica se miscau si erau sanatoase.

In zilele urmatoare ne-am mai vazut inca doua ori. Ultima data a fost miercuri, 3 noiembrie, iar in dimineata urmatoare, la ora 3 (adica la cateva ore distanta), i s-a rupt apa si au plecat la spital pentru nastere. Mi s-a parut atunci (si mi se pare in continuare) o alta minune faptul ca ne-am vazut fix inainte sa nasca. Nu doar ca am reusit sa o vad, dar am vazut-o si fix inainte. Incredibil. Si la fel de incredibil este faptul ca ea s-a vazut cu noi fix cu o zi inainte ca eu sa nasc ♥. Puteti numi asta coincidenta? 🤭

Photo by Pixabay from Pexels: https://www.pexels.com/photo/bokeh-effect-301673/