“Cadouri” de Craciun si Anul Nou

Familia s-a extins cu inca doua membre frumusele foc, iar in noaptea de Craciun ne-am strans sa ne dam cadourile. Tin minte ca in acea seara eram cu moralul si emotionalul la pamant amandoi. Eram intr-un punct jos de tot. Era foarte greu pentru noi, care am pierdut un copil perfect sanatos care ar fi trait la 34 de saptamani, sa ne vedem cu ei care acum aveau totul. Oricat m-am bucurat enorm pentru ei si pentru ca am reusit sa ii vad inainte de nastere, durerea era acolo inca. Ne-am imbarbatat unul pe altul si am mers la intalnire.

In luna decembrie se implineau 8 luni de la eveniment, iar doctorii ne-au spus ca putem incerca din nou. Pana sa intram in luna cadourilor, am avut parte de o alarma care ne-a adus la spital, ca sa aflam destul de repede ca a fost una falsa. Pe de-o parte imi doream sa fie in decembrie, pe de alta parte stiam ca in mod ideal ar trebui sa mai treaca o luna ca sa fim 100% in siguranta. Asa ca, una peste alta, a fost spre binele nostru.

Luna aceea este destul de in ceata pentru mine – imi amintesc destul de putine, dar m-a ajutat sotul meu sa reconstitui putin. Nu mai stiu ce am facut in zilele de Craciun. Revelionul l-am facut tot cu fratele meu si prietenii lor. A fost dragut, dar contrastul tot revenea pentru ca fix in aceeasi zi, cu aceiasi oameni, in urma cu un an eram insarcinata si asteptam un copil, iar acum… Ce sa zic? Anul trecut nu am facut nici bradul pentru ca nu avea niciun sens. Pentru cine sa il fac si ce sa sarbatoresc? Luasem un brad artificial foarte frumos cu un an in urma ca sa il avem mult timp de cand vine micutul, dar daca el nu este, de ce sa il impodobesc?

De ziua mea nu am facut nimic special. Am sarbatorit cu sotul meu in sugraferie, la lumina lumanarilor, mancand humus cu lipie si arde copt. Ne-am bucurat de moment si ne gandeam la ce ar zice ai mei stiind ca mananc fasole de ziua mea :)).

Nimic nu anticipa ce avea sa urmeze – cu tot tacamul – pentru ca in doua saptamani am avut un test de sarcina pozitiv, cu a doua liniuta de un roz foarte, foarte timid de nu stiai daca sa te bucuri inca sau nu 😂. Dar trebuia sa confirmam si ecografic …

Va urma 😊.

Photo by Acharaporn Kamornboonyarush from Pexels: https://www.pexels.com/photo/photo-of-red-boxes-1028723/

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out /  Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out /  Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out /  Change )

Connecting to %s

Blog at WordPress.com.

Up ↑

%d bloggers like this: