Miracolul vietii (mele)

Astazi i-am pus fetitei mele o melodie care imi place foarte mult – si care am fost suprinsa sa aflu ca ii apartine lui Harry Styles. E vorba de As It Was. Asa de mult m-a emotionat melodia asta…nu doar versurile, ci muzica si vocea. Intreaga piesa transmite foarte, foarte multe si mi-a inmuiat inima, aducandu-mi in clipa prezenta amintiri din infamul an 2021.

2021 a fost anul in care mi-am pierdut copilul la 34 de saptamani de sarcina. O sarcina fara probleme si un copil perfect sanatos care daca s-ar fi nascut atunci, ar fi trait. Dezlipirea de placenta care a fost cauza acestei pierderi a fost una atat de brutala, incat el nu a avut nicio sansa, iar cu mine nu stiam exact ce va fi pana dupa prima noapte in spital. Sotul meu a intrebat doctorul care m-a operat cand stim ca eu voi fi bine si ca sunt in afara pericolului, iar el a raspuns in dubii “Sa treaca noaptea asta…”.

In ziua respectiva si cea urmatoare, zaceam in pat. Daca la o cezariana normala te ridici din pat a doua zi, eu a doua zi am ramas tot in pat. In afara de familie, prima data am anuntat-o pe Iulia, psihologul meu, apoi pe prietena mea cea mai buna. Imi aduc aminte si acum zilele acelea lungi in spital, soarele care patrundea cald la mine in rezerva, caldura care m-a facut sa dau drumul la aerul conditionat, cartea pe care nu am putut sa o citesc (Femei care alearga cu lupii), doctorul care m-a operat si care se uita la mine plin de regrete si cumva rupt pe dinauntru, sotul meu care era si el rupt pe dinaintru dar recunoscator divinitatii ca traiesc si ca sunt intreaga (caci era sa-mi pierd uterul). Imi aduc aminte vizitele familiei mele care era jos, in curtea spitalului, iar eu ii priveam plina de iubire de la etaj.

Asa ca viata mea este cu adevarat un miracol. Nu doar ca de multe ori am trecut prin accidente fizice si totusi am iesit intreaga, dar si in 2021 la fel. Ma mir ca am iesit intreaga fizic dupa prima sarcina avand in vedere ca eu aveam ditamai trombofilia majora si alte complicatii si nu aveam tratament anticoagulant. Dumnezeu m-a tinut si atunci, si acum si intotdeauna. Si a doua sarcina este un alt miracol al vietii mele pentru ca am navigat prin atatea probleme – desi aveam doza maxima de anticoagulant si aveam si antitrombotic – si totusi fetita mea s-a nascut. Si cred ca s-a nascut pentru ca trebuia sa se nasca asa cum primul meu copil nu trebuia sa se nasca (viu).

Cumva, maternitatea a fost catalizatorul cel mai puternic pentru evolutia mea – si o spun stiind de unde am “plecat” pentru ca am judecat mamele care se vedeau doar mame sau care considera ca scopul vietii lor doar acela este. Of… Acum cand scriu randurile astea, incep sa vad ce zic altii ca “Nimic nu e intamplator”. Greu de simtit cu adevarat aceasta expresie.