Si poate esti people pleaser…si…?

Zilele trecute am avut o mica revelatie legat de a fi people pleaser. Poate ti-ai dat seama ca esti people pleaser sau ai tendinta de a fi. Si daca ai fi, ce daca? De ce am aceasta abordare si de ce am ales sa o impartasesc chiar daca este putin intriganta si pe dos ? Iata mai jos de ce.

A fi people pleaser inseamna sa faci pe plac celor din jur. Acest lucru inseamna sa stai in banca ta, sa nu ceri nimic celorlalti ca sa nu ii deranjezi, sa nu iti aperi punctul de vedere atunci cand este necesar, sa nu pui limite personale si altele. Totul se reduce mai ales la a fi acceptat, dar si la a nu supara.

Avem, in general, tendinta de a pune accentul mai mult pe partile negative, pe defecte, atat la noi cat si in cazul celorlalti. Vedem in jurul nostru foarte multe mesaje de la oameni si companii legate de cum sa ne imbunatatim, cum sa devenim mai buni si sa ne transformam defectele. Nu este un lucru rau in sine, exista niste valente. Asa ca hai sa aducem putin la lumina un detaliu in speranta ca vreunei persoane ii va mangaia sufletul.

Daca nu am da curs per se acestor mesaje de a ne imbunatati? Ce s-ar intampla daca doar am observa ca “Mai, da, am tendinta de a fi people pleaser. Nu-mi place sa fiu respins de ceilalti asa ca le fac pe plac” ? Ar fi un lucru atat de rau?

Este normal si de dorit sa vrem sa devenim oameni mai buni, generic vorbind, dar mult mai important este sa facem asta cu blandete. Si asta pentru ca este dureros cand auzim de la ceilalti ca avem defecte – cu alte cuvinte, ca nu suntem suficient de buni.

Daca dialogul nostru interior ar fi: “Mai, stiu ca am aceasta tendinta. Si eu mi-as dori sa fiu altfel, dar acum acesta sunt si atata pot sa fac. Voi incerca sa devin un om mai bun pe viitor, sa ma vindec, insa acum accept ca asa sunt” ? Ar inseamna sa fim blanzi cu noi, sa ne acceptam exact asa cum suntem aici si acum. Cei care au fost la psiholog stiu cum este sa te simti 100% acceptat si sa nu te judece cel din fata ta. Este un sentiment minunat, un sentiment vindecator prin sine insusi. Alternativa ar fi sa “sarim” pe defecte sa le transformam, insa cred ca de multe ori aceasta abordare tradeaza lipsa de rabdare, de toleranta fata de noi insine, nu lasam spatiu sa fim acum exact asa cum suntem, adica nu ne acceptam.

Iar cand lucrurile se rezuma, in final, la cat de blanzi suntem, consider ca degeaba ne imbunatatim daca o facem pe propria noastra durere, caci atunci cand nu avem rabdare cu noi sa fim asa cum suntem – si uitandu-ne pe viitor la a ne transforma in mai bine – defapt ne producem suferinta, iar copilasul nostru interior ingenuncheaza si mai mult.

Totul incepe cu a accepta.

Sa fim blanzi …

Photo by Ron Lach from Pexels: https://www.pexels.com/photo/a-woman-opening-a-box-9196483/