Nimic nu este rau in sine, ci exista nenumarate valente in orice. Asa si cu oboseala.
Intr-o lume in care cu totii vrem sa facem cat mai multe, e normal sa fim obositi fizic, emotional, mental si spiritual. Dar cand devine oboseala buna ?
Ca orice altceva, si oboseala poate fi un semnal de trezire, un semnal de alarma ca sa folosim un cuvant mai apasat. Daca am fi atenti la ce simtim atunci cand obosim, ne-am da seama ca AM OBOSIIIT! Ca nu mai putem sa o tinem in acest ritm.
Ar inseamna sa ne oprim, sa respiram, ne-am odihni, am contempla, am decide ca trebuie sa existe o cale de iesire si ca nu putem sa stam asa la infinit. Caci exista cale de iesire din orice.
Ar insemna sa folosim efectul de levier al oboselii pentru a constientiza ca nu ne alearga nimeni defapt.
Si daca tot discutam despre a face, utopic vorbind, poate ca daca nu am face nimic, dar tot ce am face ar fi sa fim izvorul de acceptanta, acceptanta personificata, ar fi cel mai mare lucru pe care l-am putea infaptui in viata asta. Am fi un fel de Dumnezeu mai mic, caci El este acceptanta si iubire, nu-i asa?
…
Photo by Pixabay from Pexels: https://www.pexels.com/photo/bed-cute-dog-female-206396/
Leave a Reply