Unde-i bona? Nu e bona!

Ultimele saptamani au fost intense si foarte intense si asta s-a vazut mai ales in emotiile mele. Mutat in noul apartament, organizarea botezului, curatenie, bagaje, multe, multe.

Desi ar fi trebuit sa fie un sprijin in aceasta perioada, toate aceste sarcini au scos la lumina niste comportamente total dezagreabile din partea bonei noastre. Intamplarile au culminat la botez, ar la sfarsitul acelei zile simteam din ce in ce mai mult ca vreau sa renunt la serviciile ei. Nu doar din cauza a tot ce s-a intamplat (care nu a avut impact asupra copilului, din fericire, ci doar asupra mea si a sotului meu), ci si pentru ca nu voiam sa mai am pe cineva strain in casa mea. Nu voiam sa mai “cotizez” cu atentia mea la starea de bine a unei persoane care este un sac fara fund – oricat ai pune inauntru, nu se umple niciodata.

M-am simtit foarte eliberata de aceasta decizie – si s-a dovedit a fi foarte buna pentru ca apoi am aflat niste lucruri urate pe care nu le stiam. M-am simtit si ma simt in continuare libera si bine pe dinauntru de fiecare daca cand spun ca am renuntat la bona. Cred totusi ca au fost cateva zile in care am avut nevoie sa-mi reconfigurez planurile – pentru ca ideea bonei era in mintea mea de cativa ani – si sa ma incurajez ca va fi bine. Am facut un progres mare in ultimele saptamani si pot sa spun ca sunt mai optimista.

Tind sa cred ca tot raul a fost spre bine pentru a-mi deschide ochii si mintea ca nu era neaparat necesar – ba chiar este muult mai bine doar noi 3, cu iubirea noastra, in casa noastra, nefiind nimeni care ne deranjeaza si de care trebuie sa fim tot timpul atenti.

Multumesc, Doamne, ca mi-ai luminat mintea asa cum m-am rugat.

Photo by alleksana from Pexels: https://www.pexels.com/photo/wood-laptop-writing-business-4271925/