Cand eram mica, mergeam foarte des la tara la bunicii mei, in comuna Berceni. Pe atunci la tara chiar era … la tara, simteai acea atmosfera rurala si timpul care se scurge incet. Ei aveau pamant pe care il lucrau – aveau floarea soarelui, porumb, grau si il lucrau in cea mai mare parte manual, cu sapa. Terenul bunicului meu era fix langa terenul fratelui sau si de foarte multe ori se gaseau in acelasi timp la camp, sapand, asa ca amintirea asta este legata si de unchiul acesta al nostru. Parca ii si aud, pe el si pe sotia lui, vorbind cu noi.
Ne luau si pe noi cu ei, caci ce sa faca doi copii mici acasa, singuri. Pe noi ne puneau sa strangem iarba si sa le aducem apa. Asa ca aveam ocazia sa sorbim toata acea atmosfera de vara torida, in vastul camp care ne inconjura din toate directiile, sub stalpii de inalta tensiune. Sunetul acela al cablurilor de deasupra noastra in timp ce ma aflam in acele locuri s-a imprimat foarte puternic in memoria mea. O amintire care invoca senzatia de spatialitate, in care totul este mare in jurul tau – cerul, campul, stalpii – iar tu esti foarte mic si privesti totul in jurul tau, in tacere.
Ador aceasta amintire, acea imagine si acele senzatii si de fiecare data ma pierd intr-un astfel de peisaj, contopindu-ma cu natura din jurul meu.
Fotografie creată de Ali Arapoğlu, de pe platforma Pexels: https://www.pexels.com/ro-ro/fotografie/tehnologie-lan-de-grau-mare-inalt-2652048/
Leave a Reply