O nastere cu cantec

Ne-am tot plimbat in jurul blocului ca deobicei. Deja ma simteam grea, nu ma mai puteam incalta decat cu papuci (care si aceia imi faceau basici), si gafaiam nitel. Programul era acelasi : dimineata plimbare singura, seara pe la 8-9 plimbare cu sotul meu.

Pe 19 august, vineri, la monitorizare, fetita din burtica era foarte activa, avand bataile inimii numai pe la 170-180 – in mod obisnuit ar fi 130-140. Doctora la care mergeam pentru monitorizari nu m-a alarmat si mi-a zis mai degraba ca ar fi o problema daca bataile inimii ar fi mai jos, ca sa stau linistita. Totusi, ca sa fie sigura, m-a chemat si peste weekend la monitorizari, adica zilnic. In weekend, la fel, o pișcuță foarte, foarte activa. Uterul se tot contracta si devenea tare, si duminica pentru ca nu se relaxa, am dat o fuga la camera de garda. A zis ca totul e in regula si sa vin doar daca apar SI dureri.

Am mai venit luni si miercuri dimineata, asa cum era programat. Miercuri, dupa monitorizare, ne-am vazut cu cumnata mea, mama ei si fetitele. Am luat o cafea la o cafenea foarte draguta din apropierea spitalului. M-am simtit extraordinar pentru ca in sfarsit ieseam si eu din cartier – era o gura de aer foarte necesara. Ma plictisisem pe acolo. Ne-am intors apoi acasa. Seara, am facut poza cu sotul meu si burtica.

Pe la ora 2, pișcuța iar a inceput sa fie foarte agitata si sa dea din toate cele. I-am pus Pink Floyd – If , asa cum am facut in ultimele zile ca sa se linisteasca, si s-a mai potolit. Uterul insa se tot intarea si la un moment dat au inceput niste dureri usoare. Doua No Spa si un Uscosin mai tarziu, pentru ca durerile nu treceau, am decis sa mergem spre spital.

Era ora 4 a zilei in care doctorul meu se intorcea din concediu. Pe monitorul fetal se vedeau clar contractii si erau chiar dureroase acum. Un No Spa intravenos nu a ajutat, Clexanul a fost amanat ca sa vedem ce se intampla. Doctorul a venit si el la mine pe la ora 7 si m-a intrebat ce s-a intamplat, spunandu-mi la sfarsit ca imediat vor decide ce fac. Pana la urma, nu au vrut sa riste nimic si au decis sa intram in operatie.

La 10.03 ma duceam spre sala de operatie. Mi s-a spus ca totul e pregatit si toata lumea ma asteapta. Aveam emotii, dar mai mult pentru injectia din spate si pentru uter. Cu un an in urma, cand am facut cezariana de urgenta, uterul meu nu s-a contractat dupa ce au scos puiutul. Medicul a trebuit sa imi bage doua substante care sa-l ajuta si sa il si stranga cumva in asa fel incat sa se contracte si sa revina usor, usor la dimensiuni mai mici. Asa ca, avand un puls de 140 probabil, i-am zis asistentei care ma tinea de teama asta. Era chiar asistenta de pe ATI. Foarte dragut mi-a spus ca au toate substantele necesare in cazul in care se intampla ceva si sa stau linistita.

Injectia in spate nu am simtit-o aproape deloc. Medicul anestezist a stat de vorba cu mine, am vorbit despre multe, mi-a distras atentia de la operatie, imi spunea ca totul e in regula, ca bebelusul mai are putin si vine. Din fericire nu auzeam ce vorbeau doctorii care ma operau efectiv. Eram emotionata asa ca pentru a ma calma, mi-am cantat in minte Pink Floyd- Echoes si Breathe. Asta mi s-a parut epic…

La 10.30, medicii au scos-o pe fetita si am auzit-o plangand 💖. Zambeam cu gura pana la urechi, asa de larg incat lacrimam de atata zambet. Doctora neonatolog mi-a adus-o langa capul meu dupa ce a curatat-o si infatat-o 💖.

M-au adus apoi in terapie intensiva, unde am asteptat sa treaca efectul anesteziei – care imi dadea mancarimi pe piept. Foarte dureros a fost cand , dupa cateva ore, au venit sa-mi apase pe uter, sa-mi puna greutate pe burta ca sa-l ajuta sa se retraga, cand m-am pus pe lateral pentru ca ma durea foarte tare spatele de la stat doar pe spate. A fost cam greu sa depinzi de cineva sa-ti aduca la pat niste pastile, sa iti puna apa intr-o sticla mai mica, m-am simtit foarte dependenta si nepuncioasa, vulnerabila…

Dupa ce am trecut de acea zi, a fost foarte bine. A doar zi m-am putut ridica si dupa ce mi-au scos sonda, am mers la fetita mea sa o vad 💖.

Photo by Tatiana Syrikova from Pexels: https://www.pexels.com/photo/happy-young-woman-playing-ukulele-for-daughter-at-home-3975635/