Abia asteptam sa intru in primul concediu prenatal. Veneam dupa un an si ceva de lucru pe un proiect foarte stresant de care abia asteptam sa scap si odata ce am intrat in ultima luna de lucru, ma simteam aproape libera. Mai ramasese doar sa predau proiectul tinand niste sesiuni de prezentare, insa rezistam bine... Continue Reading →

Cum mi-am umplut timpul in prima sarcina? Sa stiti ca am devenit experta la umplut timpul cu tot felul de lucruri, semnificative sau nesemnificative 😂 - avand in vedere ca imi permiteam acest lux, neavand altceva de facut. Cum spuneam, avand program redus de lucru de la inceputul trimestrului doi, in timpul care imi ramanea... Continue Reading →

Eram (si sunt in continuare) o persoana foarte activa si imi place foarte mult sportul. Mergeam la sala de patru ori pe saptamana, alergam, mergeam cu bicicleta la munte la ture cu sotul meu. In 2020, la prima sarcina, eram in pandemie de cateva luni bune, iar sala mea s-a mutat acasa odata ce am... Continue Reading →

Prima sarcina a fost usoara din toate punctele de vedere. Au fost cateva momente in care ne-am impacientat, insa nu a fost vorba de ceva iesit din comun. Asta a fost cand mi-a scazut hemoglobina la 8.8, cand m-am trezit din somn din cauza unor crampe uterine, cand bebelusul din burtica ramasese un pic in... Continue Reading →

Saptamanile treceau si eu aratam la fel :)) . Si, sincer, imi doream sa nu iau mult in greutate, insa am luat vreo 2 kg inca din ultima parte a trimestrului 1. Doctora mi-a zis sa nu imi fac griji deoarece creste bebelusul. In sarcina, din pacate, am fost foarte stricta la capitolul mancare, si... Continue Reading →

Imediat ce am iesit din carantina, am scapat din casa si am iesit sa ne plimbam in Delta Neajlovului apoi in padurea Comana. Imi aduc aminte si acum ce zi superba a fost aceea, la fel si apusul soarelui, pentru care am alergat repede la masina, sa iesim din padure pentru a vedea uriasa minge... Continue Reading →

La ecografia de confirmare a sarcinii, gandacelul avea 0.37 cm si ii batea inima cu 130 bpm. Nu imi venea sa cred. Era absolut minuscul si ma miram de minunea care se intampla si de faptul ca la nici 6 saptamani ii batea inima (!). Poata sa para ... logic, dar cand asisti la o... Continue Reading →

Pana acum 1 an si ceva, doar gandul la copii ma facea sa intru in panica. O data pentru ca vazand tot ce este in jurul meu si cat de multe exemple negative sunt, intram in panica. Eu nu voiam sa ajung asa. "Nu vreau sa ajung asa" a fost foarte mult timp laitmotivul meu,... Continue Reading →